Sfinte Iisuse Cristoase, Sufletu-n mine plînge, Tu ai învins o lume, Eu nu o pot învinge. Iat-o îmi iese-n cale În ispitiri artistă Și-mi retrezește-n sînge Dragostea mea cea tristă. Sfinte Iisuse Cristoase, Sufletul plînge-n mine, Tu ai învins o lume, Eu nici măcar pe sine. Lasă lumina-ți mare Peste plecata-mi frunte, Să mă despart de toate Într-o chilie-n munte. Să nu mai poată nimeni Să Îți întindă vina Peste-acest foc pe care Nu l-a născut țărîna. Peste-acest foc de taină Care mă ține-n fire Să-mi mai port trupul, bietul, Către o mănăstire. Sfinte Iisuse Cristoase, Lumea mereu mă cheamă, Teamă nu mi-e de moarte, Însa de dor mi-e teamă. Vine pe neașteptate Și se prelinge-n minte Și mă strămută-alene Înspre lumești cuvinte. Sfinte Iisuse Cristoase, Lasă-Ţi în mine roua, Să Te întîmpin albă Către venirea a doua.