În nopți de cumplita-ndoiala Cu sufletul dat în spic, Patrunsa de-o stare fatala, Eu cad în genunchi şi zic: Da-mi, Doamne, durerile toate Şi lasa-ma fara dor, Dar fa şi un pic de dreptate Pentru acest popor. Ca-i lacrima pâinea pe masa, Şi-i sângera fruntea de spini, Mâncat de vânduții de-acasa, Vândut de mâncaii straini. În nopți de-ndoiala cumplita Cu trupul ca pus pe un trunchi Şi mintea de griji istovita Eu zic, prosternata-n genunchi: Ia-mi tot ce-mi surâde în cale, Orice bucurii, rând pe rând, Dar fa sa se-ndrepte din şale Poporul acest suferind Ca-i suna prin secole plânsul Şi sângele-i volbura mari, Fa, Doamne, ceva pentru dânsul Fa, Doamne, ca-ți sta în puteri! Da-i Doamne, viața sub luna Şi când voi pleca dintre vii, Mai da macar unul sa-mi puna O salcie la capatâi.