S-a lasat toamna, dragostea mea , o auzi, Atingand cu raceala-i partea noastra de viata, Aparandu-mi privirea de ochii tai cruzi Cu fuioare de ceata. A palit verdele, crangul e mai sarac, De mult ce-am ars departe-s de tine c-un veac, Desi traim intr-o clipa. Sa lasat toamna, dragostea mea, mai domol~ Se misca apa sub vraful de frunze cazute, Sufletul meu , credulul, de tine e gol. Presimtirea se-ascute. Mai flutura niste aripi printre copaci, Chipul tau se dezvaluie sub un cort de tacere Sa lasat toamna dragostea mea , ce te faci Cu atata vedere?... Te cunosc totusi mai bine decat s-ar parea~ Orice cuvant isi sapa in mine traictorie, Sa lasat toamna , ce te faci, dragostea mea, Cu atata memorie?... S-a lasat toamna , dragostea mea, in sfarsit, Atinsa ma simt si eu de-a ei rasuflare~ Vin de parca ma duc, plec de parca-am venit C-un surplus de visare.