Se poate întâmpla că te-am văzut Pe un tărâm de sfere visătoare Încă-nainte de-a ne fi născut Și de-a ne-nchide-n trupuri fiecare. Poate de-aceea pe când stam plecați Pe propria-ne moarte-ascunsă-n ele, Vechi amintiri ne țin cutremurați De-acel tărâm de dincolo de stele. Privim prin trupuri, râdem ne mișcăm Cu-o disperare-aproape nefirească Ca nu această carne ce-o avem - Acele sfere vor să se unească. Și cum ne-mpiedecam de-un altul eu, Înlănțuiți de fibrele ființei În ochii noștri plânge Dumnezeu Trăgând pe sine pleoapa suferinței. Și cât de straniu, o, mai mult cumplit E de la sfera ta spre-a mea suișul: Nu vieții îi e datul de unit, Doar morții ce ne scoate învelișul. Se poate întâmpla pân' la mormânt Să nu ne mai vedem printre risipe, Ci-o clipă ca aceasta pe pământ Va naște-n cer un infinit de clipe.