Voi, pajisti, ape sfinte în senina Suflare ce ma umple nesecata, Si cînd n-ati fi, de m-ar ierta lumina, Mi-ar sta-n puteri sa va mai nasc o data. Si pasari, voi, si vietati mirate, T;îsnind în soare din padurea sumbra, Mi-ar sta-n puteri sa va mai nasc pe toate, De m-ar ierta lumina ca am umbra. Ar fi de-ajuns o vorba si-ar desparte Bine de rau si raza de himera, Caci e ceva în pieptu-mi fara moarte Si e o sfera, Doamne, e o sfera! Din zeci de parti deodata si întruna O am vazut, vazîndu-ma pe mine, De parca vazul si vazutu-s una Si tot ce e de veci îmi apartine. Ah, si pe tine, dragule, te-as naste, Sfera cum sînt de viata datatoare, Dar vine umbra si ma recunoaste, Si iar ma rog luminii de iertare.