De veci iubirea e un abur sfânt, Ea nu se trece, când îi spun sa treaca, Din tot ce vine si din tot ce pleaca, Ea, una, nu asculta de pamânt. Ea nu alege: geniali, pigmei, Ea stie doar atâta: sa iubeasca Si din aceasta hartie lumeasca Ramâne doar cu suferinta ei. Când toamna e-un ravagiu în copaci, Când iarna ne îngheata pân-la sânge Eu te întreb de care boala zaci, Si daca nucu-n fata casei plânge, Ca n-am venit sa te întreb ce faci, Cuprinsa de-o iubire ce se stinge...