Fulguie-ncet ca într-un somn tihnit Cu visuri într-o singură culoare, Deși nu ești, orașul s-a-nvelit Cu o zăpadă atotiertătoare. Pașesc prin ea la fel ca într-un somn Spre-o albă constelație - Ascetul - Pe solul nins cărarea ta de Domn Se troienește-ncetul cu încetul. Învinșii nu pot fi iubiți - îmi zic - Și râd în sinea-mi ca de-o rătăcire De-a fi iubit învinsul de-un nimic. E Anul Nou, toți strigă fericire, Iar eu m-adun tăcută într-un plic Cu destinarea în nemărginire...