Târzie toamna cu parfumul stins Şi verdele palit de întristare – A trebuit sa ninga şi a nins Pe-o țara între munți şi între mare. Târzie toamna cu un cer atins De pasurile noastre trecatoare – A trebuit sa ninga şi a nins Pe trandafirii roşii din carare. Târzie toamna cu un cer prelins Pân-dincolo de vârste şi hotare – A trebuit sa ninga şi a nins Pe-o minunata clipa de visare. Când stat-am în carare pâlpâind Ca nişte ruguri mut întrebatoare Cu mâinile-n neştire mângâind Flori înca vii sub grabnica ninsoare. Când timpul ne-mblânzitul ne-a învins Cu veselii venind din disperare Şi noi în miez de suflete am strâns O toamna-ntârziata-n fiecare. Târzie toamna cu obrazul plâns Ma mut în iarna fara de culoare – A trebuit sa ninga şi a nins Şi pe iubirea mea nemuritoare.