Târzie toamnă cu parfumul stins Şi verdele pălit de întristare – A trebuit să ningă şi a nins Pe-o țară între munți şi între mare. Târzie toamnă cu un cer atins De păsurile noastre trecătoare – A trebuit să ningă şi a nins Pe trandafirii roşii din cărare. Târzie toamnă cu un cer prelins Pân-dincolo de vârste şi hotare – A trebuit să ningă şi a nins Pe-o minunată clipă de visare. Când stat-am în cărare pâlpâind Ca nişte ruguri mut întrebătoare Cu mâinile-n neştire mângâind Flori încă vii sub grabnica ninsoare. Când timpul ne-mblânzitul ne-a învins Cu veselii venind din disperare Şi noi în miez de suflete am strâns O toamnă-ntârziată-n fiecare. Târzie toamnă cu obrazul plâns Mă mut în iarna fară de culoare – A trebuit să ningă şi a nins Şi pe iubirea mea nemuritoare.