De mult nu stiu de bucurii, Nu stiu cobor sau urc pe trepte, Nu-astept nimic de la cei vii, Cei morti n-au dreptul sa m-astepte. Si-asa, se zice ca traiesc, Mai merg sub luna si sub soare, Copacii inca mai fosnesc Inima inca ma mai doare. Toata in lucru si in drum Cu zile, nopti inghesuite Privesc cu resemnare cum Cotidianul ma inghite. Totusi, nu plang decat subit De la vreun vers, de frumusete Incolo imi e trist cumplit, Incolo-i mare de tristete. Tristete dura sora , sora mea, De lume si de sihastrie, Astfel cum sunt, zau nu m-as vrea Chiar personaj de tragedie. Totu-i cum pare-a fi mereu, Desi cum estele ne leaga La ce-ar sti altii chinul meu , Totuna n-au sa-l inteleaga. Dar ei acei din ceruri , sus, Ei inteleg si stiu pre bine Ce am pe umere de dus Si ce-o sa se intample maine.