Vino lângă ape, lângă plopii drepți, Va ieși din valuri fata ce-o aștepți. De-o cădea amurgul, înroșind nisipul, Ea lăsa-va părul să-i ascundă chipul Și va sta departe, unde malul suie, Să nu vezi deodată: a venit sau nu e... De va trece luna ca un corn de taur, Ea-și va strânge părul într-un nor de aur Și, pășind desculță, lunecând din rochii, Cu o voie mută îți va-nchide ochii, Te-a fura cu dânsa în sălbatic mit Dincolo de moarte, pân-la nesfârșit, Urmele-ți rămase lângă sălcii grele Vântul să le șteargă, valul să le spele.