Se face ziua alba si înca n-am dormit Pe-acest pamînt pe care cumva m-am ispasit. Privesc tacuta-n soarta, paharul meu e plin, M-am ispasit cu-o viata de lupta si de chin. Ce as mai spune celui de-alaturea mereu Ce as mai spune celui numit îngerul meu, Tu îmi cunosti viata cam crunta pe de rost, Tu, unica mea paza, nu m-ai pazit de prost, De las, de hot, de fiara ce-n sufletu-mi dadu, Nu m-ai pazit tu, înger, o nu, si nu, si nu! Acum e ziua alba, deja a si venit În trupul meu de huma e-un sînge obosit. Încît îmi pare, daca as atipi c-un vers Tot sîngele meu rosu ar curge-n Univers. Se face ziua alba, de-acu nu mai cuvînt, Cuvînte chiriecii, cînd plec de pe pamînt.