De ziua mea tu n-ai mai fost tu Acel dorit ca o salvare, De ziua mea din cer căzu Un fulger cu o întrebare. Dar el căzu pe-alături mut Pe alte vieți lăsând căderea, De ziua mea chiar de n-am vrut Am învățat ce e durerea. Și am mai învățat ceva Ce nu poți învăța din carte, Că nu putem nimic schimba Decât shimbându-ne prin moarte. Deci să murim frumos, încet, Prin inimă, prin rădăcină, Așa cum moare un ascet, Fără de lume, cu lumina.