Dragă-mi este dragostea bântuită de sprâncene, de sprâncene pământene, lungi, pieziş-răsăritene. Dragă-mi este dragostea, soarele din an în veac, dragostea ce poartă-n ea moarte-ades şi-ades un leac. Spune-se că-n holdă coaptă macul îl dezbraci c-o şoaptă. Dragă-mi este dragostea care zice: nu şi da. Dragă-mi este dragostea, mare face inima, mare pe cât lumea-zare, mică pe cât lacrima. Dragă-mi este dragostea care face stea şi stea din pământurile noastre - prin poienile albastre. Sângele îşi ştie visul. Dragă-mi este dragostea cu-nălţimile şi-abisul şi cu ce mai are-n ea. Dragă-mi este dragostea - locului nu pot s-o ţin, căci frumseţea ei dispare în frumseţile-i ce vin. Dragă-mi este dragostea, dragă uneori furtuna şi-un păcat pe care-l arde pe la miezul nopţii luna. Din aleanul trupului sufletul se naşte. Dragă-mi este dragostea ce de ani mă paşte. Dragostea ne-o ţină zeii, să ne-ncânte funigeii ca urzeala inului firele destinului.