I Deoarece soarele nu poate să apună făr’ de a-şi întoarce privirea după fecioarele cetătii, mă-ntreb: de ce-as fi altfel decât soarele? II O fată frumoasă e O fereastră deschisă spre paradis. Mai verosimil decât adevărul e câteodată un vis. III O fată frumoasă e lutul ce-şi umple tiparele, deşăvârsindu-se pe-o treaptă unde poveştile aşteaptă. IV Ce umbră curată aruncă-n lumină o fată! E aproape ca nimicul, singurul lucru fără de pată. V O fată frumoasă e a traiului cerişte, cerul cerului, podoabă inelului. VI Frumseţe din frumseţe te-ai ivit întruchipată fără veste, cum "într-o mie şi una de nopti" povestea naşte din poveste. VII O fată frumoasă e o închipuire ca fumul, de ale cărei tălpi, când umblă, s-ar atârna ţărna şi drumul. VIII O fată frumoasă e mirajul din zariste, aurul graiului, lacrima raiului. IX O fată frumoasă e cum ne-o arată soarele: pe cale veche o minune nouă, curcubeul ce sare din rouă. X Tu, fată frumoasă, vei rămânea tărâmului nostru o prelungire de vis, iar printre legende singura adevărată amintire.