Vino să şedem subt pom. Deasupra-i încă veac ceresc. În vântul adevărului, în marea umbr-a mărului, vreau părul să ţi-l despletesc să fluture ca-n vis către hotarul pământesc. Ce grai în sânge am închis? Vino să şedem subt pom, unde ceasul fără vină cu şarpele se joacă-n doi. Tu eşti om, eu sunt om. Ce grea e pentru noi osânda de a sta-n lumină!