Stea care subt carul cel mare abia licăreşti nedumerită-ntre şapte lumini, a cui stea eşti? Eşti steaua lui Verde-mpărat - duhul nemântuit? Ce sărbătoare scuteşti? Ce ceas împlinit? Aperi un mare mormânt, sau vreo apă vindecătoare? Păzeşti un norod, o cetate, sau numai o floare? Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte veghezi mistuită subt vinete bolte? De eşti a mea, păzindu-mi anul şi vatra, n-aruncă nimenea după tine cu piatra?