Prin vegherile noastre - site de in - vremea se cerne, şi-o pulbere albă pe tâmple s-aşază. Aurorele încă se mai aprind, şi-asteptam. Asteptam o singură oră să ne-mpărtăşim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide lungi zile pierduţi şi străini. Oaspeţi suntem în tinda noii lumini la curţile dorului. Cu cerul vecini cu toate că mult mai puţin o să pară. Aşteptam să vedem prin columne de aur Evul de foc cu steaguri paşind, şi fiicele noastre ieşind sa pună pe frunţile porţilor laur. Din când în când câte-o lacrim-apare şi fără durere se-ngroaşă pe geană. Hrănim cu ea Nu ştim ce firavă stea.