I Pan câtre nimfă Cu strai de broască-n păr răsai din papură, o undă vrea să te cuprindă şi nisipuri prind să fiarbă. Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă îţi verşi mlădie trupul gol în iarbă. Şi vâna de la tâmple îmi zvâcneşte ca guşa unei leneşe şopârle ce se prăjeşte-n soare, mişcarea ta mi-adie murmur de izvoare. Ca pânea caldă eu te-aş frânge, mişcarea ta mi-azvârle clipe dulci în sânge. Nisipuri prind să fiarbă. Vară, soare, iarbă! II Zeul aşteaptă Prin mirişte se joacă şoareci şi viţei, iar viţele de vie ţin în palme brotăcei. C-o păpădie între buze o aştept să vie. Nu vreau decât să-mi port curate degetele răsfirate prin părul ei, prin părul ei şi-apoi prin nori s-adun din ei ca dintr-un caier fulgerele-aşa cum toamna strângi din aer funigei. III Umbra Pan rupe faguri în umbra unor nuci. E trist: se înmulţesc prin codri mânăstirile, şi-l supără sclipirea unei cruci. Zboară-n jurul lui lăstunii şi foile de ulm răstălmăcesc o toacă. Subt clopot de vecerne Pan e trist. Pe-o cărăruie trece umbra de culoarea lunii a lui Crist. IV Pan cântă Sunt singur şi sunt plin de scai. Am stăpânit cândva un cer de stele şi lumilor eu le cântam din nai. Nimicul îşi încoardă struna. Azi nu străbate-n grota mea nici un străin, doar salamandrele pestrite vin şi câteodată: Luna. V Păianjenul Gonit de crucile sădite pe cărări Pan s-ascunse într-o peşteră. Razele fără de-astâmpăr se-mbulzeau şi se-mpingeau cu coatele s-ajungă pân’ la el. Tovarăşi nu avea, doar un păianjen singurel. Iscoditor, micuţul îşi ţesuse mreaja de mătase în urechea lui. Şi Pan din fire bun prindea ţânţari celui din urmă prieten ce-i rămase. Treceau în goană toamne cu căderi de stele. Odată zeul îşi cioplea un fluier din nuia de soc. Piticul dobitoc i se plimba pe mână. Şi-n scăpărări de putregai Pan descoperi mirat că prietenul avea pe spate-o cruce. Bătrânul zeu încremeni fără de grai în noaptea cu căderi de stele şi tresări îndurerat, păianjenul s-a-ncreştinat. A treia zi şi-a-nchis coşciugul ochilor de foc. Era acoperit cu promoroacă şi-amurgul cobora din sunetul de toacă. Neisprăvit rămase fluierul de soc.