Prietene crescut la oraş fără milă, ca florile în fereastră, prietene care încă niciodată n-ai vazut câmp şi soare jucând subt peri înfloriţi, vreau să te iau de mână, vino să-ţi arăt brazdele veacului. Pe dealuri, unde te-ntorci, cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos, sunt pluguri, pluguri, nenumarate pluguri: mari păseri negre ce-au coborât din cer pe pământ. Ca să nu le sperii - trebuie să te apropii de ele cântând. Vino-încet.