Ard molcom lumânările de ceară în sfeşnice. un tâlc s-alege sibilin prin umbrele veşnice. Pe vetre şi în capiste ş-atâta jeraticul. S-aprinde ambra pentru zei, şi mirtul, sălbaticul. Şi arde untdelemnul în opăitul cu toartele, pentru vieţi ce vor veni, dar şi pentru moartele. Dacă lumina ar cânta vărsându-şi puzderia noi am vedea cum cântecul consuma materia.