Veniţi lângă mine, tovarăşi! E toamnă, se coace pelinul în boabe de struguri şi-n guşe de viperi veninul. C-un chiot vreau astăzi să-nchin în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă lăsându-mă singur, cu plânsul, cu voi, şi cu toamna. Veniţi mai aproape! - Şi cel care are urechi de-auzit să audă: durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd. Să râdă deci astăzi în mine amarul şi-n hohote mari să-şi arunce pocalul în nori! Veniţi lângă mine, tovarăşi, să bem! Ha, ha! Ce licăreşte-aşa straniu pe cer? E cornul de lună? Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur, ce-am spart-o de boltă cu braţul de fier. Sunt beat şi as vrea să dărâm tot ce-i vis, ce e templu şi-altar! Veniţi lângă mine, tovarăşi! Că mâne-o să mor, dar vă las moştenire superbul meu craniu, din care să beţi pelin când vi-e dor de viaţă, şi-otravă când vreţi să-mi urmaţi! - Veniţi după mine, tovarăşi!