Unde sunt copiii României? Unde sunt cei care nu mai sunt?… Să privim în ochii nebuniei care se petrece pe pământ! Au murit în pântece de mame, smulși din vis cu căngile de fier! Au murit la ocne și canale, răstigniți ca Domnul cel din Cer! Au murit pe străzi strigând amarul unei vieți de chin și de nevoi! Au murit uciși de trădătorii securiști și diavoli dintre noi! Unde sunt copiii României? De-i vedeți, aduceți-i-napoi! C-au mâncat adâncurile gliei ce era mai bun de pe la noi! Unde sunt copiii României? Unde sunt cei care nu mai sunt?… Doamne, precum romburile iiei, ei s-au strâns cu toții în pământ! Dar va fi iar Ziua Tinereții când Vei prăvăli acest decor… Vor ieși atunci la lampa vieții toți copiii-acestui trist popor. Vor ieși în Soarele Dreptății, în izbânda Fiului Ceresc, toți cei care și-au dat focul vieții pentru păsul nostru pământesc. Vor ieși toți cei uciși degeaba, cerând partea lor de viață-n cer. Vor ieși cei morți la Periprava și pe fronturi și-n al nopții ger! Unde sunt copiii României? Unde sunt cei care nu mai sunt?… Doamne, rupe zeghea veșniciei și preschimbă-n viață al lor cânt!