Valeriu, Valeriu, sub pecetea nopții, în crugul infernului nostru târziu, s-au dus haiducii, s-au dus toți hoții de Rai dintr-al Domnului Fiu? S-au dus la Domnul aceștia, cu toții, prin bezne și temnițe reci de dureri? S-au dus toți aceștia în Văile Morții, să bea Apa Vie ce curge din Cer? Valeriu, Valeriu, un ceas ca un câine dă roată timpului nostru sărac… Ce a fost ieri? Dar ce va fi mâine! Durerile toate în al trupului sac… Tu roagă-te-n taină să rupem tăcerea, să vină Izbânda cu Armata-i de Fier, să crească în inimi din nou Învierea, ca să trecem al Nopții nopților ger.