Plângeai, Măicuțo, când cădea pe cale Cel ce venise-n brațele tale. Inima-ți strigă, îndurerată, când crezi că n-o mai fi cu tine niciodată. Și n-ai păstrat din El niciun sărut – simți c-ai pierdut tot ce-ai avut… Golgota nopții-L înfășoară ca o moarte și cade-ntruna, cu crucea-n spate. Tăcerea cântă chiar acest vers și-n inima ta plânge-ntregul Univers! Sub pașii Lui în praful alb ies trandafirii de sânge cald, supus Iubirii… Și-I parcă singur, în lumea toată, târând cu greu trădarea noastră blestemată. Și n-ai păstrat din El niciun sărut – simți c-ai pierdut tot ce-ai avut… Sub pașii Lui în praful alb ies trandafirii de sânge cald, supus Iubirii… Și-I parcă singur, în lumea toată, târând cu greu tăcerea noastră vinovată.