Acu’ doi ani la Institutul Cultural Român s-o ținut conferința "Mărturii ale evreilor din Benin". Era acolo toată pleiada de intelectuali progresişti : Profesoraşii care te privesc cu aere de artişti, băieții care-or moştenit structurile comuniste împărțite de Bruckner-Brucan pe coridoarele uteciste, turnătorii care s-or băgat în manuale cu nişte penibile imitații literare şi băieții lui Soroş, cu mintea lor sprințară… cam ticăloşi, aşa, cam trădători de țară… Veneau să prindă şpilul veneau să-şi coacă visul, năvală, ca la filmul "Ce n-o văzut Parisu`"… Veneau să prind-o bursă sau poate-o finanțare, gata să scrie orice le-o cere Nea Cutare. Intelectuali de soiul hibrid ingineresc la care le miroasă cam tot ce-i românesc. Şi-or început soareaua doi graşi cu papioane. Evreii din Benin or suferit, se pare… O fost în țara aia progrom, cu gaz și fum, și or murit vreo doișpe sau doișpe mii – oricum, or suferit atroce or suferit întruna și d-aia țara aia-i plătește și acuma. Şi-atunci am strigat de-o zăngănit în fereşti : "Băăă, da’ voi n-ați auzit de Fenomenu’ Piteşti?! Ce legătură îi între evreii din Benin şi Institutul Cultural Român? Traficanții de sclavi nu erau evreii voştri din Benin?! Iertați-mă, nu vreau să vă-mproşc cu venin, dar mai dați-o pe gârlă de conferință scorțoasă! Ce caută evreii din Benin în țara noastră?!" Toți or încremenit şi s-or uitat în jur, după vardişti. Iar Manolescu mi-o scrâşnit: "Eşti un nazist!" Dar eu am continuat: "Anu` trecut, acest institut idiot o făcut cinzeci de sindrofii despre ai lui Iuda din Iscariot! şi mai puțin de treizeci despre evenimente româneşti… Bă, da’ pot să vă-ntreb de-ai cui sunteți?! De zece ani vă cer să-l dați afară pe Shafran – pentru atentat la familie, nu pentru că-i jidan ! Şi voi ce răspunsuri aveți?! Vă doare fix în cui c-ovreiul nu primeşte familii la sindrofiile lui ca să se «socializeze» mai bine… Bă, da’ vouă nu vă e ruşine?! Voi nu mai aveți nimic sfânt?! Familia e pentru voi un simplu cuvânt?! Nu zic că-i numai el vinovat pentru tot ce mi s-o-ntâmplat… Că mai mult sunt eu, cu păcatele mele. Dar pentru regula lui trebe dat de podele!" O tânără drăguță de la Registratură care văzuse scena mă privi cu căldură şi-mi spuse cu dulceață şi cu nespus respect: "Vă invităm la cină, domnule poet!" "Să termin cu toți ăştia şi p-ormă poate vin." I-am zis privindu-i ochii de călduros suspin. "Sau dacă-i Cina Aia, vă rog să-mi spuneți ferm, că las tot ICR-ul să cadă sub blestem!" O doamnă mai vopsită cum auzi aceste se-ntoarse către alta şi zise: "Ce vorbeşte?!" "Blestemul ce îl puse în Doină bardul nostru. Că voi iubiți străinii şi urâți neamul vostru!…" Atunci înălță glasul un fante fistichiu : "Lăsați-l, măi, în pace, că e puțin diliu!…" "Când eram eu nebun, eram în gaşca voastră Acum am mintea clară ca sticla din fereastră! Acum am Libertate! Atunci eram legat în sforile satanei, eram aproape drac… Sunt liber, mă tem numai de Dumnezeu, Cel Mare, mi-am câştigat speranța, în mine am o floare! Îmi pasă mie tare de steagu’ vostru roşu şi c-o scris Manolescu că mi-o cântat cocoşu’!… O să vedem noi care, o să vedem noi cine va fi poet cu faimă în veacul care vine!" Strigam toate acestea pe drumul spre ieşire împins de două gloabe fără sclipiri, în fine… Mă îmbrânceau cu râvnă spre treptele de frig, mă busculau întruna, dar continuam să strig: "Femeia care șoptește «Iisuse, pupați-aş picioarele!» îi mai mare decât toate universitarele! Viața voastră i-o porcărie! Altfel n-ajungeați l-așa o sindrofie! Și care-i teoria voastră, de «eroi»? Că-n zarcă ne-am ucis noi între noi?! Voi mai puteți trăi de atâta minciună?! Noi suntem întuneric, iar voi – lumină?! Vai de lumina voastră cu loji și pederaști! Vă ard ochii în cap mai tare ca la draci! Treziți-vă, băieți ! Fără Hristos nimic nu puteți!" Apoi uşa s-o trântit în urma mea… sau în urma lor. Să vedem care-or să fie ăia care mor. Până la urmă am cam dat cu venin şi n-am aflat povestea c-ovreii din Benin. Dar tot mi-am spus măcar oful meu cel mare şi-așa mi-am luat și eu o mică alinare. Și-atuncea, cum soareaua s-o spart în râsu’-plânsu’, m-am dus întins la filmul "Ce n-o văzut Parisu’".