Clopotul inimii bate ca fierul peste al mănăstirii somn blând. Părintele Justin străbate cerul cu pași nevăzuți, de sfânt. De funia sângelui trage chiar pronia neamului nostru rănit... În Poiana Paltinului simți cum istoria se reașează în mit. Clopotul inimii bate-n clopotnița trupului meu păcătos. Părintele Justin trece prin temnița timpului nostru hidos. Clopotul inimii bate-n clopotnița turlelor mele de os. Părintele Justin străbate iar bolnița și ne ridică de jos. Clopotul inimii se ia la-ncercare cu clopotul turlei de sus. Și-n suflet, și-n Ceruri e sărbătoare ținută de Domnul Iisus. Că încă un sfânt din neamul românilor s-a contopit în Mister. Și că s-a-ntărit împotriva vrăjmașului Garda noastră din Cer.