Dă-mi floarea zâmbetului tău
Măicuţă blândă, frumoasă, smerită,
cât aș vrea să te știu fericită!
Cât aș vrea că știu că nu mai plângi
și c-un zâmbet nelumesc mă atingi!...
Cât aș vrea să știu că în ferești
între razele soarelui tu îmi zâmbești!...
Cât aș vrea să văd lumea dezrobită
și pe tine plutind în ea, fericită!...
Înapoi