Am plecat să urc un munte presărat cu stânci de chin. Ale vieții căi bătute le privesc ca un străin. Într-o zi voi fi acolo unde toate se cunosc, iar în lumea de dincolo voi fi Fiu Duhovnicesc. Fiindc-am auzit cocoșii cum vestesc al lumii chin ! Noaptea flutură zori roșii și de-aceea nu mai vin ! Cu Fecioara Preacurată spre Lumină voi porni. Voi clădi pe-a Vieții Piatră, iar pe draci îi voi zdrobi. Fiindc-am auzit cocoșii cum vestesc al lumii chin ! Noaptea flutură zori roșii și de-aceea nu mai vin ! În războiul care-ncepe în al morții mele vad sângele-mpletit în lacrimi mă va-mpiedica să cad. Voi privi deșertăciunea împăcat și fără vis. Voi surpa înțelepciunea acestui fals paradis. Fiindc-am auzit cocoșii cum vestesc al lumii chin ! Noaptea flutură zori roșii și de-aceea nu mai vin ! Nu mă tânguiți zadarnic, eu în Viață voi păși. Domnului voi fi paharnic și pe toți vă voi iubi. Fiindc-am auzit cocoșii cum vestesc al lumii chin ! Noaptea flutură zori roșii și de-aceea nu mai vin !