Vin vremuri grele, iz de închisori se simte pritocind străzile noastre. Ninsorile nu ne mai sunt ninsori, iar stelele nu ne mai sunt albastre… Vin vremuri grele. Cei aleși vor sta privind minciuna-n ochi, cu forța Vieții. Vor părăsi lumea de mucava, să fie lângă Domnul Tinereții. Vin vremuri grele, glas de pocăință va răsuna din uliți și din curți, din mănăstirile trecute în neființă se vor întoarce la Lumină mulți. Vin vremuri grele, într-a lumii noapte ne vor urca pe tronuri o momâie, slugoiul pierzătorului, ieșit din Moarte, ce se va semeți chiar până la Tărie. Dar Domnul va zdrobi cu vorba Sa lucrare-acestor iude ticăloase, va prinde lumea și-o va scutura, chemând la viață adormite oase. Vin vremuri grele, dar vom birui căci Domnul a învins semnul viclenei, iar noi suntem acum ai Săi copii pe care nu-i va da lucirii Gheenei. Vin vremuri grele, însă vom învinge, de nu vom accepta al fiarei semn. Vin vremuri grele, Maica noastră plânge din chipurile ei sădite-n lemn. Vin vremuri grele, însă întristarea de-o clipă de pe suflet va pieri. Căci noi suntem aleșii, suntem sarea, sămânța ce din moarte va rodi.