Fă, Doamne, să se-nalțe peste țară un om ca lacrima de căprioară, un om curat ca floarea cea din tei, bărbat al unei singure femei, mai credincios ca muzica din strană, vibrând de dragoste ca o icoană, purtând în el întreaga omenie, întreaga jertfă din trecuta Românie… Purtând în el trecutul de război, uriașa luptă să rămânem noi, uriașul chin ce blânda Românie îl trase zornăind prin pușcărie, purtând în el poeme fără preț, scrise cu lacrimi de duioși poeți, purtând în inimă, ca dar divin, coroana lui Mihai și-al țării chin. Fă, Doamne, să se-nalțe peste țară un om prin care neamul să tresară, un om prin care neamul să învie pe drumul spre Eterna Românie.