Sunt singur ca o barcă în plandemia lumii, mă orientează-n spațiu un aspru pangolin privesc cum trece luna prin stinse constelații şi-mi încolțesc în minte regrete şi venin… Sunt singur ca o casă uitată în paragini, sunt singur ca o ploaie şi ca un funambul, sunt singur ca o rimă căzută între pagini, şi ca Patriarhia în vajnicul Stambul… Sunt singura făptură în viața mea anostă şi doar cu rugăciunea tristețea mi-o adorm… Sunt singur ca în noaptea din Ghetsimani o torță şi-mi mai aduc iubire doar diavolii, în somn. Voi, cei ascunşi în case care mă țineți minte, voi, care dați Minciunii tot ce aveți mai bun, voi care mergeți astăzi, plandemic, înainte, m-ați condamnat odată, ca să vă fiu nebun… Astăzi nebunul vostru şi-o ridicat privirea şi l-o găsit pe Domnul pe-al vieții trist peron. Şi o văzut cum piere de tot Dumnezeirea în Europa asta… Sodoma lui Macron… Astăzi nebunul vostru vă ține cuvântare în Numele ce Mare al Domnului Preasfânt, ca unul care ştie, ca Simon din Cirene, care o dus oleacă din cruce pe pământ. Sunt singur ca Speranța în noaptea răstignirii, sunt singur, dar din Domnul îmi vine Duhul Sfânt, sunt singur ca o barcă în apa amintirii, sunt singur ca o moarte, dar voi rămâne, sunt…