Vezi, rândunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-aşează bruma peste vii - De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O, vino iar în al meu braţ, Să te privesc cu mult nesaţ, Să razim dulce capul meu De sânul tău, de sânul tău! Ţi-aduci aminte cum pe-atunci Când ne primblam prin văi şi lunci, Te ridicam de subsuori De-atâtea ori, de-atâtea ori? În lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorăsc scântei... Dar, oricât ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! Căci tu înseninezi mereu Viaţa sufletului meu, Mai mândră decât orice stea, Iubita mea, iubita mea! Târzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum, Şi lanurile sunt pustii... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?