Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ți auroasă și senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o dalbă stea! Metalica, vibrândă a clopotelor jale Vuiește în cadență și sună întristat; Căci, ah! geniul mare al deșteptării tale Păși, se duse-acuma pe-a nemuririi cale Și-n urmă-i ne-a lăsat! Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt și mare, Colo unde te-așteaptă toți îngerii în cor, Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare Și-ți împletesc ghirlande, cununi mirositoare Cununi de albe flori! Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare, Te plânge-n tânguire și locul tău natal; Căci umbra ta măreață în falnica-i zburare O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare Ce-i simț național! Urmeze încă-n cale-ți și lacrima duioasă Ce junii toți o varsă pe trist mormântul tău, Urmeze-ți ea prin zboru-ți în cânturi tânguioase, În cânturi răsunânde, suspine-armonioase, Colo, in Eliseu!