Spre ţară lui Lerui-Ler Nu e zbor nici drum de fier, Numai lamură de gând, Numai suflet tremurând Şi vâslaş un înger. Spre ţară de peste veac Nesfârşire fără leac, Vămile văzduhului, Săbiile Duhului Pururea de straja. Sus! pe sparte frunţi de zei, Şovăielnici paşi ai mei! Piscuri de-ntrebari - momâi Să-mi rămână sub calcaiu Şi genuni de zare! în ţară lui Lerui-Ler Năzuiesc un colţ de cer. De-oiu găsi, de n-oiu găsi Nimenea nu poate şti — Singur Lerui-Ler.