Am fost făcut să n-am Pe acest pământ nimic, Ca pasărea pe ram Cobor și mă ridic. Pe ziduri de cetăți M-am îndârjit să lupt, Pândar de bunătăți Din care nu mă-nfrupt. Și, frunte de voinici, M-am războit cu zmei Să ocrotesc pitici Batjocorit de ei. Iar dragostea de neam M-a-nflăcărat să-i cânt Moșia unde n-am Doi pași pentru mormânt Și pentru-aceasta fac Osânda cea mai grea. Nici zdreanța-n care zac Nu e măcar a mea. Dacă-am avut fârtați De luptă și de dor, Se bucură-ncântați Că mor în locul lor. Și dacă-am fost poet Și luptător pe rând, Sunt astăzi un schelet Ce spânzură de-un gând Mă-nvârt, pe cât mai știu, Ca piatra morii-n lac Și macin un pustiu Sub vântul Nenoroc. La geam, grilajul des Rânjește guri de fier În semn că pot să ies Cu sufletul spre cer. C-am fost făcut să n-am Pe-acest pământ nimic, Ca pasărea pă ram Cobor și mă ridic.