Pomule cu crengi uscate, Mlădios nu te mai pleci Vânturilor şuierate, Bicelor de ploaie reci. Cuibu-nsingurat pe creastă, Sbârlitură de arici, Ani şi ani de când adastă Stol de oaspeţi venetici. Ei din zarea călătoare Caută de cuiburi noi, Să-i îmbete duh de floare, Să-i umbrească bolţi de foi. Între zarzării şi merii Tămâiosului pomet Sperii faţa primăverii Cu zăbavnicul schelet. Lasă-mi inima să moară Lângă cuibul vechi şi gol, Nici în ea nu mai coboară Oaspeţii ce trec în stol.