Pe drumul de codru şuvoaele gem Şi bombăne-n scorburi frânturi de blestem, Pe drumul de munte se sparge furtună Și fulgeră semne că nu mi-e de-a bună, Pe drumul spre zarea lui Moş-Nicaieri Trec gloate surpate din slava de ieri. Cu vuiet gigantic un veac se răstoarnă; Şi Maica-şi zoreşte odraslele-n poartă; Călare-n furtună, se-ncruntă-napoi Şi zdrenţuie cerul cu părul vâlvoi Că fiara flămândă pământul ni-l calcă Cu falca-n ţărână şi-n ceruri cu-o falcă. Hai, murgule, ia-mă pe greabănul tău, Aşterne-te zării si vântului rău. Cum nu mi-e de stare şi nu mi-e de ducă, Ia-mi inima frântă şi fă-te nălucă. Aş vrea tot ce-i munte şi boabă de mei Să-ncapă de-a-ntregul în tainiţa ei, Iar dacă nu-ncape, cu genele moină Iau holda-ntr-o pâine şi ţara-ntr-o doină. Hai, murgule, du-mă pe greabănul tău, Aşterne-te zării şi vântului rău!