Când holda tăiată de seceri fu gata, Bunicul şi tata Lăsară o chită de spice-n picioare Legând-o cucernic cu fir de cicoare; Iar spicele-n soare sclipeau mătăsos Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos. Când pâinea-n cuptor semăna cu arama, Bunica şi mama Scoţând-o sfielnic cu semnele crucii, Purtau parcă moaşte cinstite şi lucii Ca pâinea, dând abur cu dulce miros, Părea că e fața lui Domnu Cristos. Şi iată potirul la gură te-aduce, Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe cruce, Hrăneşte-mă, mamă de sfânt Dumnezeu. Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine Eşti totul în toate şi toate prin tine, Tu, pâinea de-a pururi a neamului meu. Din coarda de viţă ce-nfăşură crama Bunica şi mama Mi-au rupt un ciorchine, spunându-mi povestea; Copile, grăiră, broboanele-acestea Sunt lacrimi de mamă vărsate prinos La casnele Domnului nostru Cristos. Apoi, când culesul de struguri fu gata, Bunicul şi tata În joc de călcâie zdrobind nestemate Ce lasă ca rana şiroaie-nspumate, Copile, grăiră, e must sângeros Din inima Domnului nostru Cristos. Şi iată potirul la gură te-aduce, Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe cruce; Adapă-mă, sevă de sfânt Dumnezeu. Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine Eşti totul în toate şi toate prin tine, Tu, vinul de-a pururi al neamului meu. Podgorii bogate şi lanuri mănoase, Pământul acesta, Iisuse Cristoase, E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. Priveşte-te-n vie şi vezi-te-n grâne Şi sângeră-n struguri şi frânge-te-n pâine, Tu, viaţa de-a pururi a neamului meu.