Cântecul potirului

Când holda taiata de seceri fu gata Bunicul si tata Lasara o chita de spice în picioare Legand-o cucernic cu fir de cicoare; Iar spicele-n soare sclipeau matasos Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos. Când painea-n cuptor semana cu arama, Bunica si mama Scotand-o sfielnic cu semnele crucii, Purtau parca moaste cinstite si lucii Ca painea, dand abur cu dulce miros, Parea ca e barba lui Domnu Cristos. Si iata potirul la gura te-aduce, Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce, Hraneste-mă mama de sfant Dumnezeu. Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine Esti totul în toate si toate prin tine, Tu painea de-a pururi a neamului meu. Din coarda de vita ce-nfasura crama Bunica si mama Mi-au rupt un ciorchine, spunandu-mi povestea; Copile, graira, broboanele-acestea Sunt lacrimi de mama varsate prinos La casnele Domnului nostru Cristos. Apoi, când culesul de struguri fu gata, Bunicul si tata In joc de calcaie jucand nestemate Ce lasa ca rana siroaie-nspumate, Copile, graira, e must sangeros Din inima Domnului nostru Cristos. Si iata potirul la gura te-aduce, Iisuse Cristoase, Tu jertfa pe cruce; Adapa-mă, seva de sfant Dumnezeu. Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine Esti totul în toate si toate prin tine, Tu, vinul de-a pururi al neamului meu. Podgorii bogate si lanuri manoase, Pamantul acesta, Iisuse Cristoase, E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane Si sangera-n struguri si frange-te-n paine, Tu, viata de-a pururi a neamului meu.

Înapoi
POEȚI CĂUTARE