Străbunii mei din vremuri legendare, Al vostru suflet de umili ţărani A dormitat sub secolii tirani Ca sub un greu de lespezi funerare. Dar din adâncul miilor de ani, Tot ce-a mocnit în voi - frumos şi mare - Irumpe-n mine ca o-nvâlvorare Spre ceru-ncins în zboruri de vultani, În sânge mi-arde dorul vostru scris; Urcaţi, prin mine, către biruinţă, Şi-aşa, cum ale voastre toate mi-s, Vă răzbunaţi, că-n tânăra-mi fiinţă A pâlpâit lumina unui vis Şi s-a zbătut suprema năzuinţă.