În zbor ușor, ca niște albe stoluri, Ne-om ridica deasupra lumii noastre. Ne-or fermeca misterioase goluri, Ne-or îmbia vecinătăți de astre. Vom auzi în nesfârșiri de spații Cum stelele, rotind pe-aceeași cale, Urzesc în mers, din ritmice vibrații, De-a pururi armonii universale. Și-n treacăt, din ținuturi în ținuturi, Azurul depărtărilor albastre S-o scutura ca pulberea de fluturi Pe aripile sufletelor noastre. Și vom zbura și vom zbura departe. Departe, mai departe, dar suirea Și căutarea ni-or părea deșarte Simțind că n-o s-ajungem nicăierea. Și obosiți, ne vom opri avântul... Dar vom sorbi suprema mângâiere Când vom vedea lucind în hău pământul: O sferă luminoasă printre sfere. Și-nțelegând că, amăgiți de visuri, Am căutat ce n-am găsit în astre, Ne vom întoarce zborul spre abisuri Căci Dumnezeu e-n sufletele noastre.