În dangăt lung din dungă, vuind cu vâlvă-n vag, Bălăngăne batacul şi auie-n bătae; O floare uriaşă ce ritmic se desfoae E clopotul vărsându-şi vibrarea-n vălmăşag. Corola lui sonoră se clatină metalic Şi desfrunzeşte sunet când moale, când ursuz; Văzute nu cu ochiul, ci numai în auz, Cad foi de bronz în roiuri şi tremură vocalic. O toamnă-mi pare ceasul acesta de amurg Cu dangăte bronzate pe turnurile sombre, Se scutură din clopot frunzare de octombre Şi-n foi de bronz tomnatic se-ngroapă vechiul burg.