În tara lui Lerui-Ler Nu e zbor, nici drum de fier Numai lamura de gând Numai suflet tremurând Si vâslaș un înger. În tara de peste veac Nesfârșire fără leac Vămile văzduhului Sabiile duhului Pururea de straje. Sus pe sparte frunti de zei Sovaielnici pasii mei Picuri de'ntrebari momâi Sa ramâna sub calcâi Si genuni de zare. În tara lui Lerui-Ler Nazuiesc un colt de cer De-oi gasi, de noi gasi, Nimenea nu poate sti Singur Lerui-Ler.