Poate dincolo de stele, Poate dincoace de lună, Cum va izbuti să-ţi spună Inima ce dor mă arde? Nedestula mea credinţă, Cârtiţă fără vedere, Te tot dibuie-n tăcere Ca-ntr-o smoală nepătrunsă. Strig din turnul în ruină Îndrăgit de cucuvele, Glasul desnădejdii mele Şuieră-n spărturi prin beznă. Unde eşti de nu te năzări, Cine eşti de taci într-una? Chipul meu de totdeauna, Viu te simt, dar nu ştiu unde. Uriaş în întuneric Fără chip şi arătare, Mă atragi din depărtare, Dar de-aproape mă cutremuri.