Moș cu barba de zăpadă, Fără daruri, moș sărman, Tinerețea ta grămadă N-o s-o vadă Nici ãst an. Torc păianjenii sub grindă, Țara-i fără de băieți, Nu-ți mai vin cu ceață-n tindă O colindă Să-i înveți. De cu seară-naripații Îngeri nu mai cântă prin Singuraticele spații Și-așteptații Nu mai vin. Plânge biata gospodină, Brațele în gol se-ntind, Nu e ceară de-o lumină, Nici făină De-un colind. Tu, cel vesel de-altădată, Strângi pustiul ăstui an La colinda’ndatinată, Fără ceață, Moș sărman. Gârbov pribegești prin sate, Te strecori pe la oraș, Gemi pe ziduri de cetate Dărâmate De vrăjmaș. Cu tropare și podobii Faci popas într-un cătun, Zgribulit la gura sobii Plângi ca robii, Moș Crăciun. Plângi încet! Stă la ulucă Paznicul sub coif de fier Și e-n stare, Moș-Nălucă, Să te ducă Prizonier!