Din spuma de visini rasare conacul Sub nemarginitul safir instelat. Aprins de-asteptare, pandeste buimacul Strangandu-si toporul sub bratu-ncordat. Troianul de floare l-ascunde ca norul Ce-ar sta sa se sparga in trasnet cumplit. Din sange rachiul, din minte amorul Strapung cu duhoare vazduhu-nflorit. E noaptea-nvierii. Tresalta faptura; Tamaie e-n codri si smirna-n gradini, Spre marea minune se-nalta natura Cu ierburi si arbori schimbati in lumini. Un clopot rasuna, raspund celelalte, Talazuri rotind in eter, Se umplu se vuiet tacerile-nalte Si sufletul lumii se suie spre cer. Buimacul injura paruta zabava Cu care crestinii se duc spre altar Pur, crinul credintei se leagana-n slava Sa-l miruie roua cerescului har. Conacul e singur. Ai casei plecara. Zavoarele astazi pe usi nu se pun, Deschisa e poarta oricarui de-afara. In noaptea-nvierii tot omul e bun. Acasa ramane bunica oloaga. Iisus inviatul luceste-n iatac. Batrana-n fotoliu, sub candeli, se roaga Cand intra navala talharul buimac. Alaturi e lada crezuta cu-o suma Ce face un diavol din omul marunt, El strange toporul de parca-l sugruma Smuncindu-l in aer salbatic si crunt. Batrana se uita la el fara frica Cu chipu-n vapae de candeli nimbat, Ea crede ca omul o cruce ridica Si grasul ei canta: “Hristor a-nviat!” Ce calda blandete, ce miere cereasca E-n glasul batranei ca omu-a-mpietrit? Se narui bratul ce vru sa loveasca, Toporul ii cade cu zgomot icnit. Se misca naluca Iisus in icoana Si-nvaluie-n aur tacutul iatac, Podeaua rasuna de stranie zvoana De parca-n adancuri ar geme un drac. Atat a fost totul. Acum se framanta Ca noru-ntre vanturi de nord si de sud; Cu mintea trezita si-asupra-si rasfranta, Se vede deodata nemernic si crud. Cu spaima zareste, surprinse-n trezie, Duhanii de bezna ce-n suflet s-ascund Precum intr-o apa cand e stravezie Vascoase jivine tarandu-se-n fund. Sub bolta-nstelata, ce sta-n sarbatoare, Pamantul se-ntinde smaltat ca un pres, Tot omul lumina, tot pomul o floare, Doar el, panguritul, se simte un les. Batrana-l priveste de parca-l rasfata, Straina cu totul de zbuciumul lui; Ea pare bunica lui insusi de fata Ca-n vremea cand, frged, era doar un pui. Mergea impreuna cu sfanta batrana In nopti ca si asta la Domnu Hristos, Radeau ghioceii in chita din mana Si inima floare s-o duca prinos. O, glasuri de clopot si ropot de toaca, Odrasla de inger ramasa-napoi, Cascada de munte cazuta-n baltoaca, Zapada de suflet topita-n noroi ! Zdrobit ingenunche si geme: “Iertare, Iertare, iertare” , cu grai sugrumat. Batrana-l priveste cu-adanca mirare, Iar glasul ei canta: “Hristos a-nviat !”