Spre pâinea mea cea mititică Veni la geam o păsărică. Ar ciuguli o frimitură Căci pâinea-i pare cât o şură. Dar când s-apropie cu jind, Mă vede pe podea bolind Şi se retrage cu sfială. O, ea pricepe ce e boală. Să fii flămând, flămând, flămând Cu foamea-n pântece şi-n gând! Ce şi-o fi zis? „O frimitură E pentru el o-nghiţitură” Şi zboară pe neaşteptate Spre ţarinile - nesămânţate. Povestea ei aş vrea să o ştie Tovarăşul de puşcărie, Căci ieri, la prânz, pe când boleam, S-a nevăzut pâinea din geam.