De mic, o tată, m-ai crescut în dorul De-a tălmaci a firii largă carte, Mi-ai revărsat în inima fiorul Câmpiilor desţelenite-n marte. M-ai dus în faţă zărilor deschise Şi soarelui i-am îndurat arsură; În sufletu-mi buchetele de vise Au înflorit când înflorea răsură, Cant tu arai, cu-un tril de doina-n gură, Sub arcul cerurilor unduiate. Am învăţat a versului măsură Din simetria brazdelor arate. Din zborul ce-l grăbeşte ciocârlia Am învăţat aprinsele avânturi, Şi ritmul care naşte armonia, Din legănarea grânelor în vânturi. Tu scrii şi-acum cu plugul, primăvară, A ţarinii mănoasă poezie; Eu, grea dar dulce, mi-am primit povara De-a zugravi divină-i măreţie. Şi-n vis, când noaptea îşi resfiră-n slavă Luciosul par gătit cu flori de aur, Prielnicele zane din dumbravă Mi-adus zâmbind ghirlande verzi de laur.