Întâiul gând ţi se cuvine ţie, Putere creatoare, Tu care faci din patimi poezie Cum zămisleşti din mlaştini stătătoare O candelă de nufăr argintie Din care-şi urcă flăcările line Festilele de galbene stamine. întâiul dor ţi se cuvine ţie, întâiul dor de-a mă desface-n soare Sub auria razelor ninsoare Că floarea unui crin Când mugurul se sparge, de frumuseţe plin. întâiul cant ţi se cuvine ţie, întâiul cant cu care, - şoptit pe jumătate Că un suspin de boare ce-n ramuri se destramă, - M-a luluit în poală-i de ierburi aromate Natură mama. întâiul imn ţi se cuvine ţie, Putere creatoare, -E-n el credinţă din copilărie Şi-o inima tremurătoare. Când roadele grădinilor se coc În iunie, la-ntâiul verii foc, Uşor înrumenite şi brumate Pe jumătate, O văd pe mama, paznica fierbinte A unei datini sfinte: Cucernică adună-ntâiul rând De poame coapte Şi murmurând Icoanelor misterioase şoapte. Tămâie îndelung şi luminos Al ramurilor pârguit prinos Şi iese că şi mine-n dimineţi Duminicale, O Doamne-n cinstea rodniciei tale Să-mpartă-ntâmplătorilor drumeţi.