Slavă Ţie, Doamne, pentru-această noapte. Somnul meu în unda lunii s-a scăldat, Din abisul păcii visului i-ai dat Deslegări de taine prin năluci de şoapte, Slavă Ţie, Doamne, pentru-această noapte! Semăna cu noaptea umilitei naşteri Când ai rupt pecetea vechiului blestem, Pacea Ta-nstelând-o peste Betleem Şi vărsând lumina veşnicei cunoaşteri Semăna cu noaptea umilitei naşteri. Îngerul lăsase porţile-ntr-o parte, Cântec fără sunet Te slăvea-n sobor, Unduiau azurul aripi fără zbor, Când spre-abisul păcii, năzărit departe, Îngerul lăsase porţile-ntr-o parte. Doamne, dă-mi şi mie pacea Ta cerească, Miezul de tăcere al strigatei vieţi Care-nflăcărează din fricoşi profeţi, Măduva ce-mpinge vârful să-nflorească, Doamne, dă-mi şi mie pacea Ta cerească. Dă-mi şi mie pacea inimii, Stăpâne, Flacăra ce nu se zbate-n uragan, Să răzbesc războiul duhului duşman, Căci ţărâna trece, sufletul rămâne, Dă-mi şi mie pacea inimii, Stăpâne. Tu, răcoarea celui ars pe rug, Iisuse, Şi dulceaţa celui sfâşiat de leu, În arena morţii, Dumnezeul meu, Fii şi răsăritul vieţii mele-apuse, Tu, răcoarea celui ars pe rug, Iisuse!