O miere aurie s-a vărsat Din fagurul apusului în holdă Iluminând belşugul de recolta Şi poleind ţinutul secerat. Apoi, când soarele s-a scuturat în desfrunzire de vâlvoare-nvolta, Văzduhul dogorind părea o boltă De uriaş cuptor înflăcărat. Simţeam cum urcă spre-nstelarea-naltă Din grâul ars de soare un prinos De-arome-mbatatoare laolaltă. Ieşea din câmpul greu de-atât prinos Omul cu fruntea că o pâine caldă Cum aburită din cuptor s-a scos.